Sărbătorile de iarnă au o semnificație aparte, cu atât mai mult dacă suntem religioși, dar și dacă nu suntem. Prin tradiție, am asociat sărbătoarea Crăciunului cu timp petrecut cu familia și prietenii, cadouri, brad împodobit și decorațiuni încântătoare, abundență și mese îmbelșugate, gesturi de caritate, momente de bilanț. Este o sărbătoare a luminii, a bucuriei și a veșnicei copilării, motiv pentru care întotdeauna am iubit Crăciunul și perioada de anticipare, de dinaintea lui. Și cu toate astea, este greu, pentru unii mai greu decât pentru alții, pentru că luminile festive ne prind în momente diferite și tocmai asocierile formate (cu familie, iubire, cadouri) pot juca împotriva noastră. Să luăm imaginea idilică prezentă în reclame, filme și social media – familia fericită în jurul bradului sau la masă, veselă, împărțind cadouri, arătând cu toții impecabil. Uitându-ne la această imagine, câți ar putea spune că se regăsesc? Unii se regăsesc cu siguranță – poate sunt norocoși, îndrăgostiți, poate au copii frumoși, familii întregi și prieteni buni. Poate și ei plătesc un preț, al nopților nedormite, al alergăturii după cadouri, trezit cu noaptea în cap pentru pregătiri (că masa cea frumoasă nu se face singură), stres și vorbit la telefon cu orele, mâncat și băut prea mult. Aș spune că aici ar fi o problemă de exces – sunt prea multe, prea de toate, într-un timp prea scurt. Ușor nu are cum să fie, dar gândurile mele se îndreaptă mai mult spre cei care se uită la imaginea aceea și suspină, cu resemnare sau furie, pentru că au pierdut-o, nu o au, n-au avut-o niciodată sau nu o vor mai avea vreodată. Aici ar fi vorba de deficit, too little too late. Sărbătorile ascut simțurile. Dacă am pierdut pe cineva drag, Crăciunul înfige cuțite în rana încă neînchisă, știind că niciodată nu vom mai sta împreună la acea masă. Sau poate sunt departe de casă și de ai mei, ceea ce e ok în rest, dar mda, închizi un video call și îți vezi de treabă și înghiți în sec. Sau poate nu am avut niciodată imaginea idilică a sărbătorilor, fiind săraci, sau bolnavi, sau din familii dure și destrămate. Sau poate suntem single și așteptăm cu groază momentul în care se va băga lumea de la masă în viața noastră privată ca și cum ar fi cel mai natural lucru (da tu când, da de ce nu, vezi că trece timpul). Sau poate partenerul ne enervează și trebuie să zâmbim forțat under the mistletoe. Sau poate suntem bătrâni și singuri și nu prea mai are cine să mai vină la masă. Sau orice alt motiv. Long story short, pierderile și suferințele există pe tot parcursul anului, dar ne pot lovi mai tare de Crăciun pentru că avem asocierile și așteptările de care spuneam.
Tot în legătură cu asocierile sărbătorilor de iarnă, presiunea emoțiilor pozitive e mai mare acum, transmisă direct sau indirect. Parcă toată lumea e fericită și se așteaptă ca și tu să fii fericit. Și nu e doar despre ce așteptări au ceilalți, noi înșine punem presiune pe noi să vedem, măcar acum, partea plină a paharului. Emoțiile pozitive și fericirea nu sunt un scop în sine, ci un rezultat al clipelor de împlinire; când o căutăm cu lumânarea, fericirea parcă se sperie și devine timidă, de frică să nu ne înșele așteptările. Ce putem face? Să savurăm momentele frumoase chiar dacă nu sunt tot ce ne-am dorit – o cină cu prietenii, un film lângă brad, o colindă cu iz de copilărie, un cadou surpriză, un mesaj de la cineva drag. Să avem grijă de noi și compasiune în momentele de suferință, când imaginea idilică ori nu se întrevede, ori pare doar atât – o imagine pe sticlă. Să recunoaștem că toate evenimentele intense vin cu emoții amestecate, să nu ne speriem de lacrimi, furie și teamă, toate reacții firești în fața atâtor stimuli cu potențial de stres. Aș zice că nu doar de Sărbători să fim buni cu noi și cu ceilalți, ci în fiecare zi, doar că acum avem această nevoie mai stringent. Să nu ne grăbim, să facem lucrurile în ritmul nostru. Să ne odihnim, pentru că poate măcar în aceste zile, nu avem nici o problemă de rezolvat, nici un e-mail urgent de răspuns. Sau poate avem, unii dintre noi lucrează și încă din greu. Sărbătorile nu sunt pentru toți la fel și nici reacțiile și nici sfaturile nu pot fi toate la fel. Nu am nimic de spus pentru toată lumea, poate doar atât: Sărbători cu liniște și bucurie, după cum se poate și după cum le definește fiecare!
Singles_of_November 