Baby…spune-mi adevărul

 

-Vreau să-mi dai veninul tău de viperă ce ești. Tot, până la ultima picătură. Atunci ai fi tu bună și eu rău.

-Dar eu nu vreau să fiu bună, puterea mea vine din felul în care te fac să suferi, să aștepți, să speri. Pe tine și pe toți ceilalți. Amy zâmbește malițios și bea din paharul de vin. Ce-au pus în băutura asta, Remi?

-Serul adevărului, ți-am zis că funcționează. Am plătit o avere ca să aflu că ești o scorpie.

Se aud clinchete de pahare, râsete, chelnerii îmbrăcați elegant se grăbesc să onoreze comenzile. Terasa e plină până la refuz, ca în fiecare seară. Este coadă la intrare, clienții trec printr-un detector de metale, își lasă datele personale complete, li se pune în vedere faptul că au protecție asigurată și psihologi la dispoziție. Disclaimers peste disclaimers.  Asta de când cu povestea cu serul adevărului. La început, era o banală terasă care se lupta cu concurența. Apoi niște puști s-au filmat în timp ce debitau povești scandaloase despre ei înșiși, profii lor, părinții lor. Unul i-a spus altuia că a încercat să-i fure prietena. Altul își ura prietenul cel mai bun. A devenit viral, mai ales că nu păreau beți sau drogați. „Ce ne-a apucat? Nu știu, ne-a dat barmanul ceva să bem, pur și simplu așa ne-a venit.” N-a crezut nimeni. Au apărut specialiști care contestau efectele produsului, articole la mișto (ex. Am fost cu gagica la „Serul adevărului” și-am plecat cu încă 5). Dar terasa devenise un succes, doar acolo se putea consuma produsul. Măsurile de precauție îi sporeau prestigiul.

Paul și Adela așteptau la rând ținându-se de mână.

-Paul, crezi că e o idee bună? Ce-i cu detectorul de metale?

-E ca să nu intri cu arme. Adevărul doare, știi. Hai….Ade, chiar crezi prostia asta? Dacă era adevărat, Amy și Remi își scoteau ochii până acum.

-De aia este atâta pază. Putem să intrăm fără să bem porcăria aia, nu?

-Nu, e obligatoriu un pahar, no more no less. Au și băuturi normale, dar trebuie să bei din poșircă un pahar. Îți dai seama că nu e un efect real. Placebo, baby.

-Am citit că funcționează la modul că îți vine să dai pe față sentimentele și dorințele ascunse. Îi salutăm pe Amy și Remi sau ne omoară?

-…..Paul, Ade, haideți cu noi. Amy îmi zicea că e o scorpie la care îi place să vadă bărbații cum se chinuie.

-Haha, adevărul e că nu am iubit pe nimeni, nu știu cum vine asta. Haideți, serviți și voi, sweet angels. I can’t imagine anything wrong with your relationship.

Adela se uită contrariată la Paul. Îi vine să râdă de prietenii ei dar își simte inima în gât, expusă. Paul zâmbește și el, crispat. Adela îi șoptește:

-Baby, hai să ne spunem ceva nașpa înainte să bem din porcărie. Ok?

– Ok. Tu prima.

– Prima dată când am făcut sex cu tine mi-l imaginam pe fostul trăgându-mă de păr.

– Chiar înainte să ne cuplăm, în seara aia, mi-a zis Remi de o tipă, de tine, Adela Anghel. Speram că e vorba de soră-ta.

– Ohooo și încă n-ați băut. Ne așteaptă o seară interesantă, zise Amy. Uite, eu cred că ăia au venit aici la prima întânire. Dacă vrei s-o pornești cu stângul….

– Nu știu, Amy, măcar știi în ce te bagi. Răspunde Remi.

– Tu te băgai dacă știai că îmi place când suferi după mine, când te fac să mă aștepți ca un fraier?

– Da.

Râsetele și clinchetele deveneau tot mai tăcute. Se vorbea în șoapte, atingeri timide, suspine, consolări. Din când în când se auzeau nou-veniți speculând în râsete forțate: dacă patronii ar aduce aici angajații, dacă poliția ar aduce acuzații, dacă părinții ar aduce aici copiii adolescenți?

-Regula localului este că toată lumea trebuie să bea, de aceea nici nu prezintă atât interes pe cât te-ai aștepta. Spuse Marius, venit aici la prima întâlnire cu Laura.

-Probabil e o chestiune de timp până va fi traficat pe piața neagră. Laura zâmbește frumos, e și ea frumoasă, aranjată impecabil pentru această întâlnire. So…ready? Marius o privește complice.

-Shoot.

-Deci, ce îți dorești tu de la o femeie?

-Aș vrea să fie deșteaptă, realizată, dar și fun to be with.

-Mai ia o gură.

-..de fapt aș vrea să fie frumoasă. Nu, nu doar frumoasă, aș vrea să întoarcă bărbații capul după ea, aș vrea un trofeu. Nu mă interesează să fie deșteaptă, adică…mă rog, nu să mă facă de râs sau din astea. Dar complicații, elucubrații nuuu, just beautiful Barbie care să mă valideze. Eu sunt cel deștept. Tu nu te încadrezi, îmi place de tine, îmi plac conversațiile noastre. Ești drăguță, really smart. Dar nu ești un trofeu, sorry. Nu plânge.

-Dar și eu vreau să mă validez prin tine. Avocat de succes, charming, inteligent, ești tot ce mi-am dorit. Realizările mele nu îmi sunt de ajuns, tot ca o fetiță pierdută mă simt fără cineva ca tine.

-Știu, sorry. Not going to happen. Dar ceva din chestia asta mă face trist, faptul că nu te pot vrea. La dracu cu băutura asta, mai bine beam ceva normal, făceam sex și dispăream a doua zi.

-Era poate mai bine, aș fi vrut să-mi întrețin iluzia cavalerului pe cal alb. Reality check is overrated.

La a treia masă, Victor și Daria, împreună de trei ani. Amândoi lucrează în marketing.

-Deci, Daria, chiar vrei să te măriți cu mine? Spuse Victor, cu ochii plini de speranță.

-Daaa, chiar vreau, you were my best.

-Mă iubești cum l-ai iubit pe Damian?

– Nuuu, nu așa. Mi-ești drag așa cum îți e drag un ….prieten. El n-ar fi putut să mă facă fericită, am nevoie să fiu adorată, am nevoie ca tu să te sacrifici pentru mine. Să faci tot ce vreau eu. Fără figuri. Am terminat-o cu genul ăla de iubire.

-Știam, bănuiam, dar eu tot vreau să fiu cu tine, să îmi petrec toată viața încercând să te cuceresc. Am totuși vreo garanție că dacă apare un altul ca Damian, nu pleci cu el?

-Nu. Eu am vreo garanție că peste 20 de ani nu pleci cu vreo puștoaică care te va vrea „cu adevărat”?

-Nu. Am câteodată fantezii că ți-o plătesc și că atunci vei vedea ce bărbat ai avut lângă tine.

-Nu dear, nu se întâmplă în viață așa ceva. Nu voi fi niciodată complet vulnerabilă în fața ta, I will keep you hooked. Dar să știi că te iubesc mult. Uite, ei par mai nefericiți decât noi.

Max și Carla, la masa următoare:

-Auzi, da chestia asta funcționează și dacă ești așa, mai obtuz? Adică dacă nici tu nu ești conștient de lucruri?

-Nu știu, Max. Tu ești obtuz?

-Zi ce vrei să știi.

-M-am săturat să stau acasă cu copilul. Tu îți tot gasești chestii de făcut, delegații. Am impresia că o faci intenționat, să mă lași numai pe mine.

-Așa e 🙂

-De ce, mama naibii?

-Pentru că pot.

-Îți arunc vinul ăsta în față.

-Fără violență, regulile casei. N-am știut că va fi atât de greu. Dacă ai putea, ai pleca și tu. Nu e bună băutura asta, uite ce stresați par și ăia.

Cei stresați de lângă ei:

-Mă scoți din sărite cu plânsul ăsta. Mă faci să mă simt vinovat.

-Credeam că îți place să mă vezi suferind, Fred.

-Îmi place, daaa, zice Fred cu un surâs cinic. Îmi place să vin la tine când mă aștepți mai puțin, să îți aduc aminte de ce mă iubești, să te văd vulnerabilă în fața mea. Să îți răsucesc cuțitul în rană. Știi câtă putere îmi dă chestia asta?

-Și mie îmi place când mă faci să sufăr. Am încredere în tine când o faci. Să fiu expusă în fața ta, tu să-mi arăți că vezi prin mine, că poți să mă rănești și totuși să fii acolo. Să mă ridici.

-Nu te ridic, nu prea îmi mai pasă. Ești o victimă prea ușoară.

-Te vei îndrăgosti de o proastă imună la farmecele tale.

O oră mai târziu, Paul și Adela se ridică de la masă și pleacă ținându-se de mână. Storși de puteri, își fac loc printre mese și oameni. Se aud frânturi de “da, pentru bani în primul rând”, „n-o suport pe maică-ta”, „mă gândesc că divorțăm în trei ani” “de fapt cred că sunt gay”. Noroc că infidelitatea e subiect tabu.

-Ade, cred că suntem singurii care se mai țin de mână. După tot ce ne-am spus și totuși vreau să fiu cu tine.

-Baby, noi știm că nu există iubire „adevărată și nevinovată”. We are f–-d up. Dar tot vreau să fiu cu tine. Chiar cu tine, adică…fără multe motivații secundare. Auzi, acum crezi că funcționează băutura asta?

-Nu știu, oamenii de fapt abia așteaptă să își zică chestii, mă mir că nu fac implozie.

-Ieșim de aici și e ultima ta șansă să mai zici ceva, surâse Adela.

-Știi, cred ca n-aș fi fericit cu o femeie prea frumoasă.

-În seara asta dormi pe preș.

-E apartamentul meu.

-Bite me! Râd însă amândoi. Câteodată, spune o regulă a relațiilor fericite, nu e conținutul, ci tonul.

Am creat povestirea pornind de la ce spune Allain de Botton despre realitatea relațiilor romantice, cum că, la primele întâlniri, în loc de banalități și complezențe, ar trebui să ne spunem în ce fel suntem nebuni, greu de suportat, în câte feluri suntem vulnerabili și cum îl vom răni pe celălalt. Este și un articol superb din care m-am inspirat https://medium.com/the-establishment/if-people-had-honest-first-date-conversations-fa242d18ab74. Ah, un pic ca feeling și din Black Mirror. Poți să privești adevărul în față și să mai fii cu cineva? Eu cred că da.

 

Un gând despre „Baby…spune-mi adevărul

  1. Un text care m-a ținut cu sufletul la gura :)! Felicitări! Dacă ar fi fost sa aibă un final neașteptat, eu as fi încheiat spunând ca totul a fost o farsa, în sensul ca bautura nu era „serul adevarului”, ci o bautura obișnuită 😁

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s