Dacă ar fi o hartă a minții tale

Nu există plăcere mai disociată decât aceea de a conduce. Trece sat după sat, cum zice un cântec. Prin frunze arămii și peisaje ghicite cu coada ochiului, prin nori și soare, Val conducea. Să depășesc, să aștept, să merg pur și simplu în ritmul coloanei, să ascult muzica, doar atâtea decizii de făcut, nu e greu.

-Dă muzica asta mai încet, Val, să vă povestesc. Deci eram la petrecere, stăteam la masă cu oamenii cei mai importanți și tot povesteam, râdeam. Mă și gândeam că oare e așa mișto ce spun, sau de ce sunt toți în jurul meu. Înțelegeți? Am fost … waw, aș fi vrut să fiți acolo să mă vedeți.

-Am fost acolo, Mar, dar nu ne băgai în seamă, spune Vicky pe un ton arțăgos.

-Da, sincer, pe tine te-am evitat toată seara. Dar pe tine, Val te-am căutat la un moment dat și nu erai nicăieri, o vedeam doar pe Pumkin pândindu-mă pe la colțuri.

-Am vrut o pauză, spune Val, atentă la drum.

-Cred și eu că vrei o pauză, atât ai tot condus. Nu mă lași pe mine, baby? Mar zâmbește un zâmbet dulce. Arată așa de bine, are așa un parfum bun. Ea mereu stă în față.

-Anyway, era seara perfectă până ai apărut, Pumkin. Era tipul ăla pe acolo, de care ne place ne tuturor și flirta cu Maria și atunci te-am văzut, Pumkin, cum vii spre masa noastră. Am încercat să-ți fac semn că nu-i momentul, dar nu înțelegi, te bagi în seamă când e mai nepotrivit. De ce nu mi l-ai lăsat mie? Mar se întoarce spre bancheta din spate, prinvind țintă spre Pumkin. Mar tot timpul zâmbește frumos, dar se vede acum că e iritată.

-Da chiar așa, intervine Vicky, de ce naiba nu rămâi acasă, Pumkin? Eu măcar știu să stau deoparte când își face Mar numărul.

-Chiar deoparte n-ai stat, my dear, te-am văzut și pe tine, dar ți-am făcut cu ochiul și te-ai prins că-i ok. Vicky is the best! Șii…stai că m-ați întrerupt, nu v-am zis ce păreri ca lumea am avut, i-am prins la faza cu climate change, cu specia umană devenind tot mai rea, am vorbit despre diverse teorii care….

-Mai taci, înfumurată ce ești, ai noroc că nu te-a pus nimeni la punct, cu informațiile tale de doi bani.

-Ooooo, Vicky, ce te-a apucat, nu m-am descurcat bine?

-Dacă te descurcai mai bine, nu apărea Pumkin.

-Ce legătură are? N-o pot controla. Dar auzi, Pumkin, că despre tine vorbim. Zi, de ce ai apărut?

-Era un loc frumos, am vrut și eu să vin, am vrut și eu să vorbesc cu el, spune Pumkin, cu o voce stinsă.

-Tu tot timpul vrei să vii, uite că nimeni altcineva nu vrea. Vicky îi aruncă o căutătură urâtă.

-Hei, zice Val, o iau eu pe Pumkin și vă dau pe voi două harpii afară din mașină.

-Fără mine ați spăla pe jos pe undeva, spune Vicky sigură pe ea.

-Și fără mine, n-ați avea pe nimeni, spune Mar și scoate limba.

-Numai Val e cu mine când mi-e rău; tu, Mar, ești prima care se face nevăzută, ca fumul. Tu, Vicky, m-ai urât dintotdeauna.

-Așa te fac una cu pământul….

-Hei, stop it, dears! Mar se alarmează. Auziți, dar unde e Adultul Sănătos? L-am bagat în portbagaj? L-am uitat la hotel? Hahaha.

-Eu sunt Adultul Sănătos, zice Vicky. Cum spuneam, fără mine….

-Eu nu, zice Mar, I’m too awesome. Dar serios, unde-i? De fapt, Val, can you take over? You’re sooo competent.

-Da, Val, te rog, nu le lăsa pe ele, susține și Pumkin.

-Hai să-l mai căutăm, ok?

În caz că nu e clar despre ce este vorba în dialog, vă explic eu, cum ar zice Mar 🙂 Personajele reprezintă diferite fațete ale noastre, diferite moduri în care noi ne manifestăm. Pumkin este partea cea mai fragilă, marcată de anxietăți, nesiguranță și singurătate. O văd ca pe o parte primitivă, ce poartă în ea frici existențiale și care apare în momentele noastre de mare slăbiciune. Uneori partea asta este total mascată de celelalte personaje. Terminologia îi mai spune “copilul vulnerabil”, dar nu sunt perfect de acord cu terminologia. Mar este ceea ce s-ar numi „supracompensatorul”, încearcă să repare și să mascheze toate vulnerabilitățile lui Pumpkin. Pentru asta, trebuie să se comporte ca și cum aceste vulnerabilități nu ar exista și astfel poate să pară artificială și inflexibilă, chiar dacă poate fi de mare ajutor. În cazul acesta e mai degrabă histrionică, dar poate fi și narcisistă, over-controlling sau agresivă. Plus că e destul de fragilă și consumă multe resurse emoționale… Val este “protectorul detașat”, ea poate ușor să se disocieze în diverse moduri, cum ar fi activitățile compulsive; o trăim ca pe o stare, nu neplăcută, de amorțire emoțională. Val este singura care îi ia apărarea lui Pumkin, pentru că teoretic, asta este funcția ei (protector). Detașarea este așadar prietenul nostru, dar nu sunt convinsă că este o idee bună să conducă. Vicky e partea critică din noi, care impune standarde de neatins și care nu va fi niciodată mulțumită. Ea o urăște pe Pumkin, o împinge de la spate pe Mar și o respectă tacit pe Val. Nu e prietenul nostru, chiar dacă poate avea intenții bune. Adultul Sănătos ar fi partea care, pe scurt, o acceptă pe Pumkin și le ține sub control pe celelalte. Când Adultul sănătos e in charge, funcționăm optim.  Cum ar arăta configurația voastră? Let’s play 🙂

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s