The guilty Saturday of a single girl

E sâmbătă, 10 dimineața. Nu trebuie să fiu nicăieri. Singurul lucru din „agendă” e un party, diseară. Mă foiesc și mă învârt pe toate părțile. N-am dormit așa de bine. Cum se spune, „eu vara nu dorm, nu am somn”. Ar fi multe de făcut, dar ce-ar fi să deschid calculatorul puțin, doar așa, să văd ce mai e. Mă ridic imediat, imediat. E o voce a conștiinței care îmi spune ar trebui să faci ceva productiv, ai multă treabă. Ai putea să lucrezi ceva, ai putea să pui măcar mașina să spele. Da da, will do, mai lasă-mă, e primul weekend liber după multă vreme. Nu vreau ceva productiv. Dar nici așa să stai în pat, asta nu e conform principiilor moderne de viață, ar trebui să mergi la alergat. Sunt 30 de grade. Ar trebui să mergi cu bicicleta, ah stai că tu nu știi să te dai. Ar trebui să mergi în drumeție prin pădure. Singură? Ei singură, ar fi trebuit să îți găsești prieteni cu care să faci asta. Ar trebui să îți gătești o salată, să mergi la înnot măcar, nu să stai așa fără scop. Până la urmă îi dau shut down vocii conștiinței și decid să mă uit la un episod din The Handmaid’s Tale, până una-alta. Ok, … 2 episoade. Îmi place de Serena (un personaj negativ), e normal? Mă ridic într-un final, beau o cafea, îmi pun muzică. Fac duș, mă îmbrac să ies la mall. Sigur că la mall, unde știi tu să te duci decât să cheltui banii? Mai taci. Mor de foame, vreau niște paste.

Dar nu mă grăbesc, mai stau la încă un episod. Apoi mă urc în mașinuța mea dragă și plec. E parte mea preferată, când mă urc în mașină și plec undeva. Înainte să am carnet aveam fantezii cu asta. Eu, aranjată, în rochiță, mă urc în mașinuța mea și conduc. Mă bucur că nu am pierdut bucuria, că încă nu am ajuns să take it for granted. Așa e cu lucrurile pentru care muncești mult, ar fi trebuit să îți iei carnetul la timp, ca oamenii norm...At the starting of the week, at summit talks you hear them speak, it’s only Monday (https://www.youtube.com/watch?v=1W5BA0lDVLM)….Mai bine radio decât vocea interioară. Ce trafic e în orașul ăsta și sâmbăta, unde se duc toți? Ajung la mall, nu găsesc parcare, incredibil. I get it, I don’t have a life, dar ce caută toți la mall într-o sâmbătă de vară? Ei de ce nu-s în pădure? Ah, stau la food court și se uită la un meci de campionat mondial. Mă uit și eu puțin la meci, cât mănânc.  Eu de fapt am un scop precis pentru care am venit la mall, nu să pierd vremea. Eu îmi cumpăr o valiză mare, cadou de la tata, să încapă multe lucruri în ea pentru a pleca departe. Mi se activează ideea de necunoscut, mutări, despărțiri, rupere de inimă. Hai că mă duc așa un pic prin magazine, numai să mă uit, nu-mi cumpăr nimic. Sigur, așa zici de fiecare dată, nu mai încap hainele în dulap de la atâta uitat. Ei, nu e chiar așa, uite am intrat deja în 3 magazine și nu mi-am luat nimic. Dar uite ce fustița drăguță, roz. Nuuuu, nu-ți iei fustă roz, forget it, cea mai stupidă idee, unde s-o porți!!!!. La Electric Castle. Poate plouă și nu ieși din pelerină. Am cizme de cauciuc, tot roz. Cedează vocea interioară la argumentul imbatabil, că am cizme de cauciuc care merg cu fusta, cine a fi ca mine, ha? Adevărul e că mă simt bine după ce-mi iau fusta roz, mă imaginez cu ea în tot felul de contexte. E una din bucuriile mele reale, să îmi cumpăr haine. Știu, anticipez ce zice vocea conștiinței, e o bucurie superficială, hedonică, ieșită din interesele meschine ale societății de consum care te exploatează să îți cheltui banii pe lucruri de care nu ai nevoie. Mda…

Hai să bem o cafea, cu vocea interioară cu tot. Asta e voie nu? Cafeaua e o plăcere legitimă, sau..? Văd că tace. Comand un cappuccino și…îi fac o poză și o postez 🙂 Am primit de ziua mea un cub din care în fiecare zi desfaci o provocare și trebuie să postezi pe Insta, eu provocarea asta cu cafeaua am tot amânat-o că n-a fost contextul, adică trebuie să postezi o cafea cu inimioară, frumoasă, nu zeama de la filtru. În fine. Da, minte odihnită trebuie să ai pentru așa ceva la vârsta ta. Gata, destul, hai după valiză. Îmi iau valiză roz, să meargă cu fusta și plec. Ajung acasă, mai stau pe net, mă gândesc cu ce să mă îmbrac diseară. Lazy Saturday până la capăt. Guilty Saturday. Poate va veni o zi în care îmi va fi dor de așa ceva, îmi spun. Poate 🙂 Sper 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s