What you miss by being single… or the big slice of pizza

Am auzit odată o poveste. Era despre o femeie single la 40 și ceva de ani care fusese single aproape toată viața. Spunea că, pentru ea, viața este ca o pizza din care lipsește o felie – aceea cu relația de cuplu – , dar că s-a putut bucura de celelalte felii. Am fi tentați să spunem dar stai….what a big f… slice of pizza! Is it? Cât de mult contează apartenența într-o relație de cuplu pentru fericirea nostră? Am încercat să mă bazez pe date științifice pentru acest răspuns, mai mult decât pe revelațiile mele nocturne (sau diurne :)).

În primul rând, aș vrea să spun că este un domeniu greu de studiat științific. De ce? Pentru că ai nevoie de date pe grupuri mari (loturi de mii de persoane) și reprezentative pentru populație, astfel încât să surprinzi cum stă treaba și în funcție de gen, vârstă, statut socio-econimic, să nu compari mere cu pere. Sigur, trebuie să îi prinzi în lot și pe cei miserably married și pe cei happily single, or the other way around. Apoi, te-ar interesa și cum evoluează lucrurile în timp, iar aici ai nevoie de studii longitudinale (care urmăresc evoluția participanților pe niște dimensiuni cheie, de-a lungul anilor). Nu în ultimul rând, concluziile studiilor se schimbă de la decadă la decadă. Vom vedea de ce. So, the long story short is:

• Oamenii căsătoriți și cei care sunt într-o relație de coabitare sunt, în medie, mai fericiți, mai sănătoși și au un nivel mai ridicat de stare de bine decât cei singuri. (Și aici a fost o poveste, datele de mai demult (din anii ’80) indicau un avantaj al căsniciilor și față de coabitare, în timp ce datele mai recente nu mai prezintă același tablou, probabil datorită reducerii stigmei legate de relațiile neoficializate). Însă, nu sunt diferențe (sau diferențe mult mai mici, depinde de studiu) între cei „cuplați” și cei single cu privire la relațiile sociale. Cei single au chiar un plus pe dimensiunea autonomie (șocant :)). Let’s remember this.
• Diferențele dintre cei în relații și singles se estompează în timp, adică există un honeymoon effect al relațiilor de cuplu – echivalent nu cu luna de miere, ci cu primii ani de după formarea unei căsnicii/relații. Un avantaj mai mic rămâne însă și după aceea în favoarea celor în relații.
• Diferențele dintre cei în relații (mostly studied as married) și cei single se estompează în studiile mai recente. Sunt mulți factori care explică de ce este de fapt mai ușor ca în trecut să fii single: stigmatizare mai redusă, faptul că tot mai mulți oameni aleg să fie single in the pursuit of happiness, so to speak :), faptul că în prezent oamenii, femeile în special, își permit tot mai mult să pursue happiness (adică nu mai sunt constânse să marry into siguranța zilei de mâine), etc. Astfel de concluzii sunt confirmate și de diferențele dintre culturi – în special în funcție de statutul femeii care variază mult între culturi în funcție de factori …diverși și prea mulți pentru a fi enumerați.
• Bărbații de vârstă mijlocie care sunt single o duc mai rău decât femeile single la aceeași vârstă. Dar nu toate studiile confirmă.

So, all in all, being single is not that grim :).  O cercetăroare din Statele Unite, Bella DePaulo, susține chiar că femeile single au o viață mai fericită decât cele în relații din anumite puncte de vedere (alegeri libere, auto-dezvoltare, construirea propriului sens în viață) și că nefericirea lor se datorează, în mare parte, discriminării la care sunt supuse – faptul că societatea e centrată pe ideea de căsătorie (inclusiv legal și financiar) și cultura populară e, cum s-ar spune, “obsedată de nunți”. Într-un fel, spune ea, e surprinzător cât de bine ne descurcăm noi, cei single, cu toată presiunea la care suntem supuși. Să fim corecți, are puține date, deci nu o luați de-a gata.

Concluzia mea personală e că nu merită să îți trăiești viața în umbra fericirii pe care s-ar putea să o ai în cadrul unei relații ipotetice. Ar fi bine pentru noi să trăim o viață care să merite a fi trăită, chiar dacă single. Există un dram de adevăr în ce ne tot spune pop psychology – fericirea, încrederea, iubirea vin din tine, nu din altă parte. Le-am găsit, eu personal? Parțial, nu tot timpul, nu pe toate 🙂

Dar am găsit mai mult acceptându-mă un pic decât printr-o luptă de 12 ani cu mine. De exemplu, am găsit, odată cu acest blog, niște conexiuni reale cu oameni, mai multe decât încercând să schimb subiectul când vine vorba despre cu cine sunt și dacă sunt, mai multe decât încercând să mă ascund sub preș. Este o bătălie în care am câștigat ceva renunțând câte puțin. La încleștare, la scenarii legate de părerea celor din jur, la imaginea celei demne și mereu cu capul sus.

Referințe:

Matu, S. (coleg și prieten, mulțumesc pentru informații) (2017).  Suportul și relațiile sociale. În Szentagotai-Tătar, A., și David, D. (Eds.), Tratat de psihologie pozitivă. Polirom, Iași.

Marks, N. F. (1996). Flying Solo at Midlife: Gender, Marital Status, and Psychological Well-Being. Journal of Marriage and Family, 58,  917-932.

Musick, C., & Pumpass, L. (2012). Reexamining the Case for Marriage: Union Formation and Changes in Well-being. Journal of Marriage and Family, 74, 1-18.

Schultz Lee, K., & Ono, H. (2012). Marriage, Cohabitation, and Happiness: A Cross-National Analysis of 27 Countries, 74, 953-972.

Uecker, J.E. (2012). Marriage and Mental Health among Young Adults. Journal of Health and Social Behavior, 53(1), 67‑83.

https://www.psychologytoday.com/blog/living-single