Despre flăcări, uimire și priviri călcate în podea

Am auzit de curând o melodie care mi-a intrat în suflet, “Dacă vrei” de la Celelalte Cuvinte. Zice așa (și sună și mai bine pe muzică):

Dacă vrei privirea să-mi las în podea,

Calcă peste ea.

Dacă vrei de tine să simt că-s robit,

Lasă-mă uimit.

Dacă vrei cu tine lumina s-o împart,

Lasă-mă să ard.

Îmi pare rău că nu știu să calc peste priviri și că nici nu știu să mă joc cu focul. Sau știu, numai că pierd de fiecare dată :).  Mă gândesc că e o mare cauză a faptului că nu am avut demult o relație adevărată, adevărată în toate sensurile. Nu știu dacă versurile cântecului asta vroiau să spună, dar mie îmi sună așa: fă să simt că îmi ești indispensabilă. Mare miză, mare scop, nu îi iese oricui și nu cu oricine. Și totuși, that’s what it takes. Sigur, relațiile adevărate nu sunt numai ardere, fierbere, robire, blesteme, Wuthering Heights. Such a romantic, you all say…

Truth be told, mi-e ciudă că nu am reușit să semăn flăcări. M-am săturat să mă întreb dacă asta e o vină, dacă e cauza pentru care nu am fost iubită destul. De atâtea ori mi-a venit să mă sfâșii. De atâtea ori mi-am spus: “tu nu înțelegi că nu ești genul care să intre-n carne? Care să fluture din gene și să facă lumină și întuneric? Tu nu înțelegi că focul tău e prea firav, prea în bătaia vântului, prea timid? Ți se pare că poți muta munții și când colo te întrebi la fiecare pas dacă e bun drumul”. Adevărul e că mă zbat să nu înțeleg, cum mă tot lupt eu cu rațiunea, pentru că mă tem că m-aș topi. De fapt nu eu m-aș topi, ci partea aceea pe care o iubesc totuși la mine, copilul rebel pentru care încă lupt.

 

P.S. Wuthering Heights este un roman al lui Emily Bronte, despre un cuplu de adolescenți forțați de circumstanțe să se despartă. Ei însă se iubesc toată viața cu o iubire pasională și încărcată de furie. Cred că era mai bine dacă nu m-ar fi formatat cartea asta, dar, cum se spune, amu-i târziu :).

Ca un exemplu, personajul principal, Heathcliff, atunci când moare Cathy, iubirea vieții lui, spune:

“Catherine Earnshaw, may you not rest as long as I am living; you said I killed you—haunt me, then! The murdered do haunt their murderers, I believe. I know that ghosts have wandered on earth. Be with me always—take any form—drive me mad! only do not leave me in this abyss, where I cannot find you!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s