Arta compromisului și absența ei

El: M-am hotărât să fiu cu tine, dragă M. Simt nevoia să mă așez la casa mea, cum s-ar spune. M-am convins că am pretenții prea mari, standarde nerealiste, așa că am decis să mai las din ele și iată-mă aici. Ești o tipă faină, asta clar. Chiar dacă nu ești ce am visat, voi încerca să te fac fericită. Ar fi bine să te uiți în altă parte când mă fascinează femei inaccesibile, când le caut aprobarea, când flirtez. De fapt, încă mă mai gândesc la fosta, am câteodată fantezii că vine la mine și eu plec cu ea.  Sigur, mă voi strădui să avem un program încărcat, să nu stăm prea mult noi doi singuri. Să nu te miri dacă uneori voi întârzia câteva secunde înainte de a-ți răspunde la o îmbrățișare. Nu te speria, nu am de gând să te înșel sau să plec, m-am resemnat cu tine. Ok?

Eu:………….???………………….

Răspunsul rațional ar fi …NO, NOT OK, you bastard. Nu? Ce e mai bine, să fii la capătul compromisului cuiva sau singură? Până la urmă, a fi la capătul compromisului cuiva sigur nu e spre fericirea ta, oricât te uiți în altă parte.

Sigur, în lumea reală, nimeni nu zice așa ceva. Probabil they keep you guessing și tu te străduiești să nu vezi printre rânduri și…să te uiți în altă parte, din nou.

Din fericire, eu nu am fost în postura asta, de a fi culmea compromisului pentru cineva, sunt prea incomodă pentru așa ceva. Măcar dacă făceam mâncare…:) Dar nici eu n-aș putea să fac asta unui bărbat, din respect pentru omul care merită să fie iubit. Asta este problema mea cu scăderea standardelor, compromisul, pretențiile prea mari, etc. Oricum te învârți, nu ești lipsit de onestitate dacă faci compromisuri în alegerea partenerului?

Psihologul din mine poate contraargumenta: nu trebuie să privești lucrurile așa radical, standardele se pot flexibiliza, până la urmă când te îndrăgostești oricum intri „orb” în relație, deci tot aici poți ajunge, dacă ajungi la intimitate cu o persoană standardele vor conta mai puțin, uneori dragostea vine pe parcurs, standardele tale nu neapărat reprezintă ceva de care ai nevoie, etc.

Dar, și așa, nu tot lipsit de onestitate este compromisul?

Nu zic că o relație bună trebuie să se bazeze pe îndeplinirea standardelor. Până la urmă, te poți îndrăgosti de persoane care n-au nimic de-a face cu standardele tale, Praised Be!, cum zice un serial la modă. Doar că atunci nu mai este un compromis. Cum ar veni, ți se modifică standardele de n-ai aer :).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s