Și am făcut-o și pe asta…aștept, într-una din ultimele mele dimineți fără gândăcelul meu și încerc să mă pregătesc mental pentru senzația copleșitoare de e deveni părinte. Înțeleg că nu se poate, că nu ai cum să anticipezi cât e de greu la început și cum vei suspina după momentele dulci de pierdere a vremii cu care ai fost obișnuită. Până nu demult căutai metode de combatere a procrastinării, ia de-aici una…mică, cu multe nevoi pe care nu știe să și le semnaleze și care nu doarme cu logică. Și se adăugă și lipsa de experiență, ca în orice domeniu, la început știi mai puține și faci greșeli de începător, te stresezi din orice, urmărești fiecare respirație, îți vin în minte flash-uri cu toate relele care se pot întâmpla. Iar instinctul matern care ți se servește în conversații când îți exprimi îngrijorarea…păi, în lipsa unei cercetări riguroase (pe care nu voi avea timp să o fac prea curând probabil), redau ce zice ChatGTP: Conceptul de instinct matern, sau abilitatea maternă înnăscută şi naturală care ajută femeile să aibă grijă de copiii lor, este un subiect de dezbatere între experți. În timp ce unii cred că este o fenomen real, alții susţin că este un stereotip care pune așteptări nerealiste asupra femeilor și poate ignora rolul factorilor sociali și culturali în modelarea comportamentului parental. Cu alte cuvinte, ar trebui să știi ca mamă exact ce să faci pentru că ai instinct matern. Eu nu am chef de polemici, sper că este un fenomen real și că kicks in 😊
Nimic nou până aici, toate mamele și tații cu care am vorbit știu ce zic. Ce e poate diferit la mine e faptul că mă are doar pe mine ca părinte, micuța mea a venit pe lume în urma unei proceduri de fertilizare in vitro cu donator. M-am documentat eu de mai demult despre metodele posibile de a avea un copil singură, am scris atunci și un articol https://singlestories.blog/2021/01/18/sunt-single-si-vreau-un-copil-ce-fac/ și până la urmă am ales-o pe aceasta. Mi-am asumat de la început că voi fi single mother, voi da tot ce pot mai bine și sper să fim fericite. Nu am de gând să îi ascund adevărul, să mă simt vinovată sau să tac în jurul subiectului pentru că știu că singura variantă bună pentru ea și pentru mine este să fiu complet unapologetic. Motivul pentru care am vrut un copil este același pentru care și celelalte femei și-au dorit, nimic mai nobil sau mai puțin nobil în asta. Nu a fost prima opțiune a mea în viață dar nici ultima, mă pot gândi la situații mai rele, blocată în relații nepotrivite sau cu vreun tată aventurier. Nu a fost ușor nici să îmi asum această decizie, nici să vorbesc despre ea pentru că eu am oroare de scandal și toată viața am trăit (și trăiesc încă) cu frica de părerea celorlalți și de gura lumii. N-am scăpat de frică dar mi-am făcut curaj 😊
Aș vrea să știe și alte femei singure care își doresc copii, bineînțeles, că această opțiune există și că sunt femei care au ales-o deja, chiar dacă nu e primul lucru la care s-au gândit atunci când și-au proiectat ideea de familie. Cryos, una dintre cele mai mari bănci de spermă și de ovule din Europa, la care am apelat și eu, spune că 50 % din clientela lor este reprezentată acum de femei singure care vor să aibă un copil – termenul este single mother by choice. Ei oferă sfaturi și ghiduri în acest sens pe care le găsiți aici https://www.cryosinternational.com/en-gb/dk-shop/private/about-sperm/why-use-a-sperm-donor/single-mother-by-choice/
Mie mi se pare cea mai naturală experiență pentru că am trecut eu prin ea, însă din întrebările pe care le-am primit, mi-am dat seama că ce știu eu nu știe toată lumea, așa că pentru persoanele interesate, rezum pe scurt experiența mea și unele concluzii la care am ajuns pe parcursul procesului, ca pentru a schița un posibil traseu, deși desigur, experiența poate fi diferită de la femeie la femeie.
- Nu a fost o decizie ușoară. De când am început să mă gândesc serios la această opțiune până când am decis ferm că da, mi-a luat cam un an sau doi de întrebări și frici chinuitoare și serios, mă gândeam și mă răzgândeam în fiecare zi. O parte erau grijile pe care și le fac viitoarele mame în general (să fie sănătos, să mă descurc), o parte erau grijile pe care și le fac mamele anxioase în special (dacă se întâmplă…you name it) și la mine, cireașa de pe tort, ce fac eu singură cu un copil și cum va suferi, ce îi va scrie în certificatul de naștere, ce va zice lumea etc. Până la urmă procesul s-a consumat și am luat decizia, moment din care mi-a fost considerabil mai ușor. Nu m-am mai uitat în urmă și nu am regretat. Nu cred că ceva mă putea scuti însă de procesul lung și anevoios de decizie, nefiind, cum am spus, prima mea opțiune. Ce a înclinat balanța a fost faptul că dacă nu o fac acum, șansele să devin mamă în viitor se transformă în loterie și nu, nu voiam să fiu în același punct dar cu 10 ani în plus. În probleme de fertilitate feminină, age is not just a number. Deci, vrei sau nu să ai copii, sau îți este indiferent? Dacă răspunsul este da, vreau din tot sufletul, nu lăsa la voia sorții și fă ceva.
- Ești single mom, dar nu poți să faci totul singură sau e foarte, foarte greu. Nu știu ce făceam fără mama și dacă pe durata sarcinii nu m-am simțit niciodată singură, având ghemotocul în burtică (care își face simțită prezența destul de devreme), poate acum spre final m-aș fi simțit. Și ajutor practic… cum se spune, it takes a village to raise a child și nici una din prietenele mele cu copii n-a spus că “e ușor” sau că „e mai ușor decât credeam” haha. Deci, ca mamă singură, încearcă să îți asiguri surse de ajutor, familie, prietene, ajutor plătit, toate în cantități cât mai mari. Nu vei putea merge la cumpărături o vreme, nu vei putea găti, nu vei putea face curat sau dacă te trezești cu toate pe cap, crește mult riscul de depresie post-partum.
- Metoda fertilizării in vitro cu donator este scumpă. Atât proba pe care o cumperi cât și tratamentele pe care trebuie să le faci în vederea prelevării de ovule, procedurile, tratamentul de menținere a sarcinii. Cât? Aș zice optimist 6000 de Euro, so get ready. La care desigur, se adaugă cheltuielile femeilor însărcinate (ecografii, teste, naștere). Partea bună ar fi că nu trebuie plătiți banii toți deodată, cheltuielile se întind cam pe parcursul unui an.
- Nu este o procedură simplă. Cine a făcut FIV (fertilizare in vitro) știe. Nu mi s-a părut nici foarte grea, dar sunt mulți pași și durează. Procedura poate avea mai mulți sau mai puțini pași în funcție de clinică, posibilele probleme de sănătate preexistente ale viitoarei mame sau complicațiile apărute, etc. de aceea primul pas trebuie să fie o vizită la o clinică de specialitate. Doar ca idee, pașii la mine (și repet, pot fi diferiți) au fost: 1. analize inițiale (scumpe) pentru determinarea rezervei ovariane și a altor parametri de interes, 2. cererea pentru autorizația de import a probei de la Agenția Națională de Transplant – acest pas nu e deloc complicat, deși sună ca un dosar cu șină, de fapt e doar o cerere (în România nu este reglementat legal statutul de donator și atunci trebuie să imporți, clinica unde am fost eu, Calla din Oradea www.calla.ro , lucrează cu Cryos, o bancă de spermă și ovule din Danemarca), 3. Alegerea unui donator – pe site-ul cryosinternational.com, informațiile sunt destul de amănunțite despre donator, ai date despre istoricul medical, educațional, familie, screening pentru anumite boli, personalitate (well, inteligență emoțională, folosesc EQ-Test R, ca sa nu overthink nu, nu am căutat informații psihometrice despre test, m-am gândit că dacă găsesc ceva ce nu îmi convine, atunci ce fac?), eu am plătit în plus și pentru a avea acces la poze de adult pentru by default îți arată doar poze cu donatorii copii (oricum, costă undeva la 3000 de euro doar proba cu transport, poze), 4. Tratament de stimulare ovariană în vederea prelevării de ovule – sunt injecții micuțe, not great, not terrible, se fac zilnic, timp de 2 săptămâni, timp în care trebuie să mergi destul de des la controale pentru a vedea dacă tratamentul funcționează; tratamentul poate fi parțial decontat. 5. Prelevarea de ovule – procedură chirugicală, sub anestezie ușoară, 6. Formarea embrionilor – asta nu te mai implică pe tine, fiind munca medicului embriolog – pot rezulta mai mulți zigoți dar nu toți rezistă până la 5 zile, moment în care se congelează pentru a rămâne în stadiul de blastocist până la implantare. Cei viabili se pot și testa genetic preimplantare (se preia o probă, se trimite în străinătate), mai costă și asta câteva sute de euro, 7. Tratament de pregătire în vederea implantării cu progesteron și altele timp de 3 săptămâni parcă (în acest timp embrionii se mențin congelați în stadiul de blastocist), 8. Embriotransferul – aceasta este chiar o procedură simplă, non-invazivă; sarcina se confirmă într-o săptămână. 9. Tratament de menținere a sarcinii cu progesteron și estrogen, dozele se mai răresc în timp.
- Succesul nu este garantat, șansele de reușită per procedură FIV sunt de 30 % (posibil mai mari la femeile care optează pentru FIV decât la cuplurile cu probleme de infertilitate care apelează de obicei la FIV), deci nu neapărat iese din prima. Eu am avut norocul să nu am probleme de concepție (poate pitici pe creier, dar aceia nu se pun) și am avut o singură încercare. Dar nu este deloc garantat și știind asta, m-am pregătit psihologic pentru două cicluri de FIV, urmând să reanalizez situația dacă nu iese.
- Last but not least, odată pornită pe acest drum, nu are rost să te ascunzi. Sigur, nu trebuie să menționezi oamenilor random de pe stradă că acest copil nu are tată pentru că este conceput cu donator, dar oamenilor cu care intri în contact mai des, spune-le-o. Eu, care sunt anxioasă social și îmi pasă ce zice lumea, nu pot spune că nu, am tras aer în piept deja de multe ori și am repetat “este sarcină cu donator”. N-am găsit altă frază mai elegantă 😊 Ce și-a zis fiecare în gând e treaba lui, dar în față încă nu m-a jignit nimeni și dacă o face, voi sări ca o leoaică apărându-și puiul.
Deci, ce ziceți? Vă bate gândul? Nu militez pentru această metodă și nu vreau să conving pe nimeni, am vrut doar să spun că este o posibilitate care merită luată în considerare. Vrei să fii single mother by choice? Foarte bine, este dreptul tău, la fel cum orice femeie are dreptul de a avea sau nu copii, cu cine își dorește. Și încă un lucru – oamenii pot să judece dar nu aveți frici, prietenii și toți cei care țin la voi vor rămâne aproape 😊
Singles_of_November 