Zece pași și jumătate către tine însăți

-M, îți mulțumim mult pentru participarea la acest eveniment. Ne aflăm aici alături de doamna psiholog M care ne explică care sunt pașii pe care trebuie să-i parcurgem pentru a avea o relație sănătoasă. Ce trebuie să facem pentru a fi fericiți în relația de cuplu? Cum să găsim un partener potrivit? Aș dori să începem cu un scurt interviu, apoi vom prelua întrebări din public.

-Desigur, mulțumesc pentru invitație, mă bucur foarte mult să mă aflu aici. (Cum am ajuns eu la acest event? Pe bune, m-au găsit fix pe mine. Iată-mă expert în cuplu și amor. Dar ce era să zic, că nu mă pricep? Sigur că mă pricep, știu multe modele și teorii, toate sună bine, o plăcere să le asculți. Mai greu cu testarea experiementală că avem concepte fuzzy dar e ok și așa cu retorică).

-Spune-ne, M, care este cheia unei relații de cuplu armonioase?

-(asta-i ușor, mă rog…) Atunci când vorbim despre o relație armonioasă avem în general în minte relațiile pe termen lung. În acest caz, este foarte importantă prietenia dintre parteneri – you know what they say, marry your best friend? Așa este. Ce înseamnă prietenie? Să ne placă să facem lucruri împreună și să avem o părere în general pozitivă despre celălalt, să fim un fel de fani ai celuilalt. Și, desigur, este importantă și senzația de siguranță și căldură pe care o avem alături de partener, ceea ce numim atașament securizant. (Reversul este că trebuie să te resemnezi cu faptul că pasiunea dispare din prea multă apropiere, nu mai dorești să faci sex cu partenerul dar trebuie să te prefaci cu grație pentru că altfel toată lumea va spune că e vina ta oricum, nefiind capabilă să îi oferi “ce are nevoie”….oh, bad, bad)

-Deci atracția nu este foarte importantă pe termen lung.

-(nu nu, dacă nu mă credeți, întrebați-i pe toți cei care au fost nebuni după partenerii lor inițial și acum nu mai sunt, dar ce să și facă? Ei îți vor spune că atracția nu contează din moment ce a lor a trecut). N-aș spune că nu este importantă, este un liant esențial în prima etapă a unei relații și și după aceea. Nu este suficientă pentru o relație de durată, dar fără ea este greu să construim o motivație. (cu alte cuvinte, de ce naiba ai vrea să fii cu cineva dacă persoana aceea nu ți se pare în mod special atractivă?? De ce?? Poate pentru bani)

-Sunt tot mai multe persoane singure, care nu reușesc să intre într-o relație de succes. Care este cauza? (Ce???? Cum am ajuns aici așa repede? Mă gândeam că asta va fi o întrebare mai pe final. Stai un pic…ăștia fac mișto de mine?).

-Sunt mai multe cauze despre care putem discuta. Aș spune totuși în primul rând că una dintre ele este posibilitatea. Trăim material mai bine ca în trecut și avem opțiunea de a fi singuri, tocmai pentru că nu mai depindem de alții, mai ales noi, ca femei. Nu că ne-am dori-o neapărat dar o avem. Se vorbește și despre individualism, în sensul de a avea dreptul la fericire personală, dincolo de datoria față de familie, comunitate, societate. Și despre expectanțele crescute pe care societatea modernă a învățat să le aibă. Investim prea mult în relații și ne așteptăm la prea multe de la ele. Până la urmă, suntem două ființe umane imperfecte care își țin de urât într-o lume mare și existențial înfricoșătoare. Dar noi ne așteptăm la mult mai mult de la parteneri, cum ar fi, să ne împlinească. Și astfel avem așteptări mari pe care uneori e greu să le împlinim.

-Se vorbește și despre epoca digitală, care alienează omul și îl transformă într-un „semi-automat” detașat de semenii lui și de emoțiile profund umane. Este o cauză?

-(Come on really, let’s write about that on Facebook, Insta, Twitter și toate conturile noastre). Nu cred, dimpotrivă, în dating, epoca digitală a adus un mare plus prin simplul motiv că oferă un spațiu mai larg de socializare decât cercurile noastre. (îmi imaginez my dating life fără Tinder, greu, greu)

-Cu siguranță, însă ce zici de faptul că swiping creează iluzia abundenței, ideea că sunt prea multe opțiuni și atunci nu avem răbdare să o judecăm pe fiecare în parte?

-Faptul că oamenii nu știu să își facă profile îi determină pe alții să fie dismissive (chiar am spus asta? Începe să-mi placă eventul ăsta).

-La ce trebuie să fim atenți atunci când selectăm un partener?

-(Upsss, ce să răspund frumos la asta? La nimic, evident. Dacă îți pică cu tronc, atenția ta la detalii nu mai face doi bani.Dacă alegi pe criterii obiective, ești suficient de psihopat încât să știi și singur) Aș spune că este important să fii cu cineva care să aibă valori similare legate de carieră, copii, bani, timp liber. Mereu vor fi incompatibilități, dar este bine să le cunoaștem, să le acceptăm și să ne negociem pozițiile cu fair play. Micile incompatibilități sunt ca sarea și piperul unei relații, în schimb ce unele foarte adânci, de exemplu, dacă unul dintre parteneri dorește copii iar celălalt nu, sunt greu de depășit și trebuie să fim conștienți de ele.  (Nu sună bine chestia asta? N-am spus nimic de fapt, ar fi bine să x, ar fi bine să y, ar fi bine să fie voie-bună și pace în lume. Bine ar fi să fie niște grafice de compatibilitate de care să îi pese cuiva.)

-Hai să luăm niște întrebări din public. (Ioi, poate întreabă careva dacă sunt măritată și de ce nu). Prima întrebare: sunt singură de 5 ani și în tot acest timp m-am implicat doar în relații cu tipi care nu vor o relație serioasă cu mine. De ce se întâmplă acest lucru?

-(Join the club, pentru că poate de fapt nici tu nu chiar vrei o relație „serioasă” și pentru că good boys go to heaven but bad boys bring heaven to you. A….și pentru că…hai să-i spunem și ceva util). Probabil pentru că cedezi puterea mult prea ușor în relații. Pentru că, de frică, ajungi să accepți termenii lor de relație. De frica faptului că, dacă nu accepți o relație “neserioasă”, nu vor fi cu tine. Și poate așa și e. Tipii care nu vor relații chiar nu vor și nu se vor răzgândi pentru că tu le ceri asta (DAA, tipii ăștia adoră când te agăți de ei și le explici cât de esențiali sunt în viața ta. NOT). Nu e vorba că lași garda jos, ci mult prea jos și mult prea devreme.

-Se spune că trebuie să trebuie să arăți că nu-ți pasă foarte tare, că ai și alte opțiuni și că nu ești disponibilă. Cel puțin la început.

-(Daaa, you should text something sexy atunci când nu te caută și plângi în pernă). E o opțiune, dacă poți face asta în mod natural. Dacă nu, e ca și când te îndrepți cu pași repezi exact spre relația pe care nu o vrei și nu o poți duce. Nu există la început și apoi văd eu. Și apoi când, după ce l-ai „prins”? Cum îți dozezi vulnerabilitatea? (Ar fi bine să îi dai drumul controlat, câte un pic, exact în momentele esențiale, dar cine poate? Eh cine, cine nu vine la eventuri de dezvoltare personală pentru că i-au ieșit toate ploile).

Următoarea întrebare:

-În ziua de azi se pune accentul pe faptul că femeia trebuie să fie puternică și independentă. Schimbă asta cu ceva dinamica relațiilor?

-(sigur, fii femeie feministă, pune-l la punct, dă-i). Tot timpul s-a presupus că femeia trebuie să fie puternică. Toate eroinele noastre sunt puternice. Bărbații preferă femei puternice (ce-o mai fi și aia că nu mi-e clar, poate nu neapărat să intre cu buldozerul în tine). Independența …de la sine înțeles că aduce exact ceea ce spune, adică lipsa de dependență. Faptul că ai de ales. Asta sigur că schimbă dinamica lucrurilor 🙂

-Și ultima întrebare, M. Tot vorbim despre faptul că pentru a fi fericit într-o relație, trebuie să fii bine cu tine. Ce crezi despre asta?

-(Din seria ar fi bine, multe lucruri ar fi de n-ar fi așa cum sunt. Păi chiar bine cu tine total nu poți fi că doar nu ești narcisist). Cred că este esențial să ai o relație bună cu propria persoană, măcar tu să nu te pui la zid și să îți arăți puțină acceptare și compasiune. Nu trebuie să te ridici în slăvi dar măcar să te ajuți în suferință, cum ar veni, să nu-ți pui piedică. Uită-te la cauzele acțiunilor tale, vei vedea de ce ai luat uneori decizii proaste. Poate te vei ierta din când în când.

-M, îți mulțumim pentru participare. Data viitoare vom aborda subiectul “cum să ai încredere în tine în fiecare zi”.

-Mulțumesc, mi-e făcut plăcere 🙂 (Oare eventul cu încrederea în tine e tot cu mine? Poate invită pe cineva mai încrezător totuși, păcat).

 

Nu știu dacă e ok ce fac, dar așa de bine m-am simțit scriind acest articol că n-am putut să nu îi dau share. Ca o precizare, cred că multe din teoriile psihologiei de cuplu sunt utile (și nu doar eu cred, ci comunitatea științifică), inclusiv cele la care am făcut aluzie aici. Monologul meu interior era mai mult legat de numeroasele situații în care atâtea sfaturi devin tot atâtea presiuni. De faptul că nu toți putem face toate lucrurile la fel de bine. And that’s ok 🙂

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s