Nu o dată mi-au apărut pe TikTok dezbaterile lui Charlie Kirk și nu o dată i-am răspuns în gând, cu intenția de a scrie un articol despre toate pozițiile controversate pe care le împărtășea despre femei, feminism, căsătorie, copii și multe alte lucruri. Ca să fie clar, moartea lui m-a șocat și întristat, iar faptul că nu am fost de acord cu el în privința a mai nimic nu mă împiedică să mă gândesc la el ca la un om care a încercat să facă, după standardele comunității lui, bine. Îi respect ambiția de a dezbate poziții liberale într-o lume în care majoritatea se rezumă la a judeca de la distanță; e plin internetul de ultra-conservatori (ca să folosesc un cuvânt academic) care împrăștie conspirații și ură în bula lor, dar și de „poliția gândirii” de stânga, ultra-sensibilă la orice posibilă ridicare din sprânceană.
Poate cu atât mai mult acum, îmi vin în minte lucruri pe care le-a spus și la care cred că am datoria (eu, ca și mulți alții) să ofer un răspuns. Nu voi comenta toată activitatea lui și nici toate pozițiile pe care le-a susținut, ci mă voi referi doar la ce spune această linie de argumentare (nu doar el, ci curentul conservator pe care l-a reprezentat) despre femei, feminism și locul lor în societate.
1. Principala menire a femeii este să nască și să crească copii, iar cariera nu poate fi un obstacol
Aflăm aceste lucruri și de la bărbați conservatori, dar și de la femei care, desigur, deși își asumă o retorică tradiționalistă, nu trăiesc chiar ceea ce predică. O tipă influencer care îți explică cum se dedică 100% copilului, cum face mâncare sănătoasă și cum arată viața ei de soție tradițională, de fapt are un job. Poate că pare simplu să fii influencer, dar nu este; cel puțin ca timp, postările sunt extrem de time-consuming, mai ales că trebuie să o faci zilnic și la un nivel rezonabil de calitate. Poate îmi explică și mie o mămică perfectă, care își filmează copilul în timp ce se joacă cu cuburi bio-eco din lemn, în liniște deplină, cum de copilașul nu vine direct către telefon sau aparatul de filmat să strice cadrul. Ca să nu mai vorbim că, în mod ipocrit, cariera de influencer tradwife îți satisface și orgoliul de conservatoare, dar și dorința de afirmare și succes, prezentă (oricine orice ar spune) și la femei.
Foarte mult se reduce, din nou, la bani – modelul femeii care stă acasă poate funcționa doar în gospodăriile foarte prospere; noi, în România, nici nu putem să ne punem problema. Dar, pentru că retorica asta a fost gândită pentru Statele Unite, voi da un argument de acolo, și anume been there, done that. Familiile în care femeia stătea acasă erau regula și nu excepția în vremuri în care, în blocul de est, industrializarea le trimitea pe bunicile noastre la muncă. Și nu a fost destulnici acolo: femeile au vrut mai mult, dând naștere feminismului de valul doi.
Dacă genul acesta de viață ar fi fost atât de minunat, nu s-ar fi deranjat nimeni, însă nu a fost. Într-o societate în care căsătoria este norma, iar femeile sunt privite cu suspiciune pe piața muncii, fericirea ta depinde mult prea mult de soțul tău – e ambițios? te mai iubește? ca să nu mai vorbesc de lucruri mult mai grave – te rănește, te abuzează? Familia tradițională funcționează bine doar dacă este picture perfect – bărbat muncitor, familist, cu bani, suportiv, noroc în viață, comunitate strânsă etc. Și nici atunci, dacă tu îți dorești altceva și ai alte ambiții.
Într-un context mai larg, cred că revigorarea acestor mesaje despre rolul femeii este răspunsul unor facțiuni conservatoare la criza demografică – ideea fiind să le forțăm (ideologic, dar și concret, prin restrângerea drepturilor reproductive) pe femei să aibă mai mulți copii, pentru că multe „trag chiulul” și evită, sau au doar un copil în loc de doi sau mai mulți.
Poate statul ar trebui, în schimb, să le ajute mai mult pe femeile care chiar vor copii, dar nu își permit – culmea, nucleul conservator din SUA e și împotriva beneficiilor sociale acordate de stat, cum ar fi concediul de maternitate sau facilități gratuite de day care. Deci vrem mai mulți copii, dar numai din familii în care mama își permite să stea acasă. Just saying.
2. Femeile ar trebui să prioritizeze căsătoria, nu cariera, iar singurul scop al colegiului este de a găsi un soț
Imaginează-ți că ești o fată în sistemul educațional american și, atunci când îți proiectezi viitorul, te gândești desigur la locurile unde ai putea găsi un soț bun, care să te întrețină. Ajungi la concluzia că mai bine ar fi să mergi la colegiu – și încă la unul de elită – unde ai avea șansa de a întâlni băieți de familie bună, viitori politicieni, avocați sau medici de renume. Te spetești muncind pentru scorurile la SAT, te implici în o sută de activități extra-curriculare care să dea bine pe aplicație, te consumi scriind eseuri și ești, în fine, admisă la un colegiu de top. Acolo, iarăși muncă, lectură, cercetare, nopți nedormite, examene grele, pentru că profesorii nu presupun că ești acolo doar pentru a-ți găsi un soț – ei cred că vrei să practici o meserie pentru care chiar ai nevoie de cunoștințe.
Poate, în ciuda eforturilor tale, nu găsești un potențial soț chiar de la început, pentru că tinerii sunt încă în faza de explorare, așa că trebuie să mergi și la graduate school (la noi ar fi master/doctorat). Iarăși aplicații, interviuri, muncă de convingere că te interesează subiectul și că vrei o carieră – probabil nu ar fi impresionați dacă le-ai spune adevărul: „vreau să vin la Harvard Law ca să cunosc un tip deștept, de preferință și bogat”. Să spunem că intri și, din nou, viața ta e acaparată de lectură, internships și examene, pentru că altfel nu faci față. Adormi cu capul pe birou în bibliotecă și iei pe ascuns amfetamine ca să ții pasul cu ritmul de învățare, alergi de la un grup de studiu la altul și toate astea… doar pentru a fi în proximitatea potențialilor soți.
Poate colegul tău, cu care ți-ai împărtășit notițele săptămâna trecută, e un potențial. Nu e mai deștept ca tine, dar e ok și va face carieră pentru că e bărbat, în timp ce tu vei fi o veritabilă tradwife și vei privi în urmă cu compasiune la anii pe care i-ai muncit la colegiu, învățând lucruri de care ai nevoie doar în măsura în care John are nevoie de o conversație stimulativă pe verandă.
Pe bune, gândește cineva așa? Dacă totuși da, atunci sigur, merită tot efortul, dacă you come from money :). pentru că, dacă nu, sigur că îți pui problema lui Johnny care, în culmea succesului, la 45 de ani, poate alege să își împartă viața cu o altă femeie, mult mai tânără, care și ea prioritizează găsirea unui soț – de ce nu chiar al tău?
Dincolo de pasiunea evidentă pentru un anumit domeniu, care ne împinge să alegem poate un colegiu competitiv și o carieră, și drive-ul de a reuși pe care îl putem avea fiecare, femei sau bărbați, avem nevoie și de o plasă de siguranță. Culmea, în rândurile conservatorilor (look at the top) sunt destui bărbați divorțați, așa că atunci când prioritizezi găsirea unui soț în detrimentul carierei, ai în vedere și acest aspect – căsătoria nu e sacră pentru nimeni, indiferent ce declară în public. De altfel, găsim multe power couples și în rândul conservatorilor (Erika Kirk e ea însăși un exemplu de ambiție academică și profesională), deci, pentru cine sunt aceste texte?
3. Feminismul este o minciună și femeile singure, fără copii, sunt cea mai nefericită categorie demografică
Feminismul a apărut tocmai ca reacție la o societate patriarhală, construită pentru nevoile bărbaților. Și nu a fost un moft, ci o necesitate. Pentru că, din păcate, fără îngrădiri, bărbații nu s-au comportat prea frumos cu femeile în istorie, nici măcar în mediile privilegiate. În loc de prințul din poveste, micile prințese au fost măritate cu forța cu bărbați de vârsta bunicului, obligate să nască de la 13 ani și persecutate dacă nu dădeau naștere unui moștenitor de sex masculin. Altele au fost arse pe rug, închise sau scoase cu forța din mănăstiri, îngrădite în munci prost plătite, măritate din nou cu forța dacă aveau ghinionul (sau norocul) de a rămâne văduve – epuizate de munci casnice, de nașteri repetate, bătăi și alte lucruri.
Dacă ceva s-a schimbat, s-a schimbat datorită feminismului, care a produs schimbări legislative menite să protejeze femeile sau măcar să le ofere dreptul de a fi tratate ca ființe umane. Până aici, chiar și conservatorii sunt de acord: feminismul de valul I (dreptul la proprietate, dreptul de vot, egalitate în fața legii) a adus femeilor niște drepturi fundamentale fără de care societățile moderne nu mai pot funcționa. Feminismul de valul II a pus însă problema mai departe – femeile au nevoie și de drepturi egale pe piața muncii și de libertate reproductivă – accesul la contracepție și întrerupere de sarcină.
Cariera și independența au devenit, în timp, valori feminine datorită feminismului de valul II și aici conservatorii au din nou o problemă, mai ales în contextul crizei demografice. Dacă femeile și-ar vedea de treaba lor în familie, această problemă nu ar exista, nu? Charlie aducea argumentul că este chiar mai bine pentru noi să ne rezumăm la rolurile tradiționale, pentru că – spune el – femeile singure și fără copii sunt cea mai nefericită categorie demografică. Este adevărat că multe studii au găsit că femeile căsătorite cu copii au un nivel mai ridicat de satisfacție cu viața, găsindu-și mai ușor un sens, în raport cu cele necăsătorite. Este însă la fel de adevărat că femeile singure raportează niveluri mai ridicate de fericire decât bărbații singuri. Dacă este să fii single, mai bine să fii femeie. Așa că retorica aceasta retrogradă nu este nicidecum despre femei și fericirea lor, ci tot despre bărbați. Pentru că, din nou, dacă femeile și-ar vedea de treaba lor și ar prioritiza căsătoria, nu ar fi atâția bărbați singuri și nefericiți.
4. Avortul ar trebui interzis în orice circumstanțe
Întrebat, într-una dintre dezbateri, dacă și-ar obliga fiica de 10 ani să păstreze o sarcină provenită dintr-un viol, Charlie a tresărit, dar a spus yes, the baby would be born. Aceasta cred că a fost una dintre cele mai dure poziții pe care și le-a asumat și pentru care a primit nenumărate critici. Nu le reiau, după cum nu reiau nici argumentele pentru care o femeie trebuie să aibă libertatea de a păstra o sarcină sau nu.
Spun doar atât: pentru el, aceasta este o problemă teoretică. Dacă ar fi dorit, și-ar fi permis să angajeze pază 24/7 pentru fiica lui, ar fi putut să o crească într-un turn de fildeș, pentru că un om cu resurse imense poate face mult mai multe pentru copiii lui decât un om care nu are nimic. Cu alte cuvinte, fiica lui nu ar fi trăit în aceleași condiții vulnerabile ca fetele cărora li se întâmplă mai des asemenea grozăvii. Deși nimeni nu poate fi 100% ferit, realitatea se vede diferit dintr-o familie bogată și influentă decât dintr-una săracă și dezmembrată. So, răspunsul mai onest la întrebare ar fi fost: „da, fiica mea ar păstra copilul, dar ea nu va ajunge în această situație ipotetică, pentru că eu am resurse să o protejez și pot controla oamenii cu care vine în contact.”
În concluzie
Atenție la pozițiile ultra-conservatoare, pentru că ele sună bine dintr-o singură parte – dacă ești din grupul majoritar, dacă ai religia potrivită, resursele potrivite, dacă ești familist, dacă îți place să judeci și nu te temi să fii judecat și, desigur, dacă ai genul potrivit, pe care ți-l asumi în modul potrivit.
Ca femeie, poți să îți manifești feminitatea în mai multe feluri – la fel și maternitatea. Nu trebuie să fii o gospodină tradițională, nici o femeie de carieră, dacă nu dorești asta. Dacă ar fi însă să aleg, m-aș uita la fiica mea (acum copil mic) și m-aș întreba: pentru ea, neavând niciun control asupra viitorilor ei parteneri, ce mi-aș dori? I-aș spune să riște totul în brațele unui bărbat puternic (pe care trebuie să lupte din greu ca să-l găsească) sau i-aș spune să devină, în primul rând, un individ autonom și o persoană împlinită prin sine însăși? Mai departe, aș fi mulțumită să știu că mica mea școlăriță, care pleacă dimineața cu ghiozdanul în spate, după ce s-a străduit să învețe, a devenit casnică? Dacă da, în ce condiții? Pentru că nimeni, oricât de nostalgic, nu cred că ar vrea să își vadă fetița în ipostazele bunicilor sau străbunicilor noastre – cu mâinile aspre de spălat, obosite, aduse de spate, stoice, fără fard, fără machiaj.
Singles_of_November 